Cand l-am întâlnit pe Zhu Hui, în octombrie 1997, era la prima lui vizită in America. A fost invitat in SUA de către prietenul său Binghun Hu, un talentat medic vindecător qigong care locuia in Berkeley. Zhu a participat la primul Congres Mondial de Qigong, organizat de către Effie Chow, in San Francisco. Aici erau zeci de lectori dintre care puteam să aleg. Am ales seminarul lui Zhu Hui despre Qigong Spinal deoarece era vârstnic însă avea o formă fizică excelentă. Bănuiam că ar putea avea informaţii dinaintea Revoluţiei Culturale, care a risipit şi a distrus multe cunoştinţe valoroase de qigong Taiost tradiţional.
Seminarul de Qigong Spinal a fost bun, dar nu a reprezentat o noutate pentru mine. După ce s-a terminat conferinţa, am văzut un afiş de mână, mâzgălit in grabă, despre seminarul lui Zhu Hui de a doua zi: Qigong Primordial Taoist. Hmmmm… atrăgător titlu. M-am înscris.
A doua zi, când a început seminarul, am regretat imediat şi am fost dezamăgit de alegerea mea. Deja aveam o mare simpatie pentru Zhu Hui. Avea un zâmbet care te înmuia, emana dulceaţa blânda a cuiva profund autentic. În mod cert, avea un înalt nivel de abilităţi Qi şi, mai important, avea o integritate care era semnul unei cultivări de sine reale.
Dar, în timp ce demonstra forma Primordială, în mine s-a declanşat un fel de nerăbdare. Simţeam că durează prea mult şi că este prea complexă. Practicam deja un stil lung de tai chi, format din 150 de mişcări – Classical Northern Wu, care mă satisfăcea. Nu aveam timp pentru încă o formă atât de lungă. În plus, forma Primordială pe care o prezenta, era prea moale, prea ˝soft˝, asa ca am avut un gând năstruşnic, numind-o “tofu tai chi”. Nu punea accent pe structura internă sau pe profunda înrădăcinare de care era nevoie în cazul practicării artelor marţiale.
Am tras prea repede concluzia că seminarul era o pierdere de timp, că această formă „nu este demnă de a fi reţinută”. Dar nu vroiam să plec de la seminar şi să-l fac pe Zhu Hui să se simtă prost. Aşa că am rămas şi am trecut nerăbdător prin mişcările Wu Ji Gong. Mă simţeam puţin furios pe mine însumi, pentru că nu-mi plăcea să îmi pierd timpul şi energia.
Apoi, punând sare pe rană, Zhu Hui a venit la mine şi mi-a spus, printr-un interpret: „Tu vei deveni un foarte bun profesor al acestei forme”. Mi-am spus, neîncrezător în posibilităţile mele: „Puţin probabil!”. Mă simţeam aproape sugrumat de puternica mea împotrivire. Abia aşteptam să ies din sală şi plănuiam să nu mai merg la seminarul său de dupămasă, despre Qigong Lotus Buddhist.
